1. Pe stânca neclintită
a-ncrederii-n Hristos,
zidește-ți toată viața
și vei trăi frumos.
Spre ceasul rugăciunii
apleacă-te mereu,
/: și ești ca nimeni altul
plăcut lui Dumnezeu. :/

2. Prin cinstea muncii tale,
trăiește cumpătat,
de cer, atunci, oriunde
ești binecuvântat.
Spre dragostea de semeni
deschide-ți ușa blând,
/: și-o ușă blând deschisă
îți vei găsi oricând. :/

3. De sfânta-nțetepciune
dorește-te purtat,
atunci pe orice cale
ești binecuvântat.
Pătrunde-te de voia
și Duhul lui Isus,
/: și străluci-ți-va chipul
ca soarele de sus. :/

I: Cântările Harului, volumul 4, cântarea 307.
Autor text: Traian Dorz.