1. Atinge mâna Ta, Isuse,
de harfa sufletului meu,
/: ca să vibreze pentru Tine :/
/: tot mai frumos mereu, mereu. :/

2. Și-n armonia ei cerească,
să-Ți înalțe numele deplin,
/: în fața tuturor - și astăzi, :/
/: și-n vecii minunați ce vin. :/

3. Tot mai curat și mai fierbinte
să fie cântul Tău în ea,
/: ca să-nțeleagă orișicine, :/
/: prin el, iubirea albă - nea. :/

4. Atinge mâna Ta, Isuse,
de harfa sufletului meu,
/: și dă-i neliniștea cântării :/
/: dumnezeiești mereu, mereu. :/

I: Cântările Harului, volumul 4, cântarea 290.