1. Nădejdea Ta ce-o torni în mine,
Isuse-n drumul prin pustie,
/: îmi face zările senine,
să pot privi spre veșnicie. :/

2. Nădejdea Ta mă-nviorează,
când copleșit sunt de durere,
/: și toată ființa mi-o păstrează
în harul ce dă mângâiere. :/

3. Nădejdea Ta mă curățește
de orice-ntinăciune-a firii,
/: și-n duhul meu reînflorește
gingașa floare a iubirii. :/

4. Nădejdea Ta mi-e ocrotire
și biruință pe cărare,
/: prin ea-mi dai zilnic în trăire
dumnezeiască sărbătoare. :/

I: Cântările Harului, volumul 5, cântarea 30.