1. Într-o pace ca de seară,
într-un ceas ca de sfârșit,
cu un glas de urmă-oară,
Îți aduc ce-am săvârșit.

R1: Iată grâul Tău dat mie
l-am sfârșit de semănat,
dar nu știu cu vrednicie,
dac-am mers cum m-ai mânat.

2. Toată-a fost sămânță sfântă,
dar eu n-am știut s-aleg,
parcă drum și spini și stâncă
mi-ar fi fost ogoru-ntreg.

R2: Doamne, de-ar fi măcar una
să-mi fi-ajuns în loc iubit,
pentru-aceasta totdeauna
uit de tot ce-am păgubit.

3. Și dacă sfârșitul vine
fericit și bucuros,
uit de tot ce-au fost suspine
și-mi văd totul luminos.

R3: Binecuvântat Isuse,
fie-Ți Numele Slăvit,
pentru bobul ce-mi aduse
rodul dulce și-nsutit.

I: Cântările Harului, volumul 5, cântarea 48.
Autor text: Traian Dorz.