1. Ce-adevăr ai dat, Isuse,
oamenilor pe pământ,
dar ce multă lume încă
moare fără-al Tău Cuvânt!

R1: Ce adâncă Ți-a fost moartea,
dar al Crucii Tale har,
prea ades se cântă astăzi
și se plânge prea arar!

2. Ce slăvită Ți-e-nvierea,
dar la ceasul ei divin,
prea mult se vorbește, Doamne,
- și se face prea puțin!

R2: Ce slăvită Ți-e-nălțarea,
totuși rostul ei mereu,
Doamne-așa ușor se uită,
- și se crede-așa de greu.

3. Ce chemată-i Revenirea,
însă veșnicul ei har,
ce putini cânta-l-vor, Doamne,
și ce mulți vor plânge-amar!

R3: Suflete, dă tot pe lume,
în Hristos să te cuprinzi,
că nu-i preț ca mântuirea,
nici s-o cumperi, nici s-o vinzi.

I: Cântările Harului, volumul 5, cântarea 87.
Autor text: Traian Dorz