1. În veci nu poate fi iertare
pe păcatul nimănui,
când n-ai căință pe măsura
mărimii și-adâncimii lui.

R1: În veci nu poate fi plătită
o nedreptate pe deplin,
/: când îndreptarea nu-i întreagă,
și-un strop din preț e prea puțin. :/

2. Acel ce-și calcă legământul,
nesocotind tot ce-a iubit,
doar cu-o egală suferință
ar ispăși desăvârșit.

R2: Pe-acel ce-a părăsit credința,
pornind pe drumul vinovat,
/: doar o căință zdrobitoare
l-ar mai putea primi iertat. :/

3. Pe-acela ce nu-și poate vina
spăla cu plânsul cel amar,
nici Sângele vărsat pe Cruce
nu i-o mai spală - în zadar!

R3: Căci dacă n-are-o pocăință
atâta cât e răul lui,
/: în veci nu poate fi iertare
pentru păcatul nimănui. :/

I: Cântările Harului, volumul 5, cântarea 123.
Autor text: Traian Dorz.