1. Pe calea sfântului Cuvânt,
de-i zi senină, ori de-i vânt,
vreau hotărât să merg întreg
și să ascult cât înțeleg!
R: Spre slava lui Hristos,
să am un mers frumos
pe calea sfântului Cuvânt,
cu re-nnoit avânt.
2. Pe raze de-adevăr curat,
să mă înalț mai avântat.
Cuvântu-i viul adevăr,
prin care zbor mereu spre cer.
3. Pe-aripi de soare să plutesc,
departe de ce-i pământesc.
Lumina-i veșnicul Cuvânt,
ce mă sfințește-n tot ce sunt.
4. Cuvântul sfânt și luminos
e veșnicu-mpărat, HRISTOS.
De El ascult neîncetat
și-acum și-n cerul minunat.
I: Cântările Harului, volumul 7, cântarea 332.