1. Doamne, iar îmi plec genunchii
înaintea milei sfinte,
/: cu o inimă zdrobită
și c-o lacrimă fierbinte. :/

R: Doamne, Doamne,
mila Ta-i scăparea mea.

2. Nu am mirul Magdalenei,
să Ți-l dau pentru-ngropare,
/: dar cu plâns ca păcătoasa
Îți spăl sfintele picioare. :/

3. Am umblat prea mult prin lume
în păcate și în rele,
/: făr-să mă gândesc la Tine
ori la ceasul morții mele. :/

4. M-am gândit numai la lume,
la averi și la păcate,
/: făr-să-mi pese că Tu sângeri
și Tu suferi pentru toate. :/

5. Astăzi văd cu pocăință
prețul scump al Crucii Tale,
/: pentru vina mea cea mare
pentru-a vieții mele cale. :/

6. Și mă rog cu păcătoasa
și tâlharul de pe cruce,
/: iartă-mă și mă primește
și-mi dă raiul Tău cel dulce. :/

I: Cântările Harului, volumul 5, cântarea 141.
Text: Traian Dorz.