1. Tu Mă iubești, iubitu Meu,
mai mult ca orișicare?
Poți tu veni fără-ndoieli
pe calea Crucii, oare?
Da, Doamne, știi că Te iubesc,
dar nu-ndeajuns de tare!

R: Vreau, să Te iubesc,
vreau să Te iubesc,
vreau mai mult și mai cu foc să Te iubesc.

2. Iubitul Meu, Tu mă iubești
mai mult ca orice-avere,
poți tu să lași al lumii tron,
să iei a Mea durere?
Da, Doamne, știi că Te iubesc,
dar încă se mai cere!

3. Iubitul Meu, azi Mă iubești
mai mult ca ieri pe Mine,
crești oare tu iubirea Mea
tot, mai frumoasă-n tine?
Da, Doamne, știi că Te iubesc,
dar vreau mai mult, știi bine.

4. Ești mulțumit cu cât îi dai
și cât îi arzi iubirii,
Îmi ești tu oare îndeajuns
dulceața-mpărtășirii?
Nu, Doamne, ci mai nalt mi-aș vrea
altarul dăruirii.

5. Ajută-mi Preaiubitul meu,
iubirii proșternute,
să-Ți verse mirul cel mai scump
al lacrimii tăcute,
ca rana cea mai din adânc
să-Ți spele și sărute.

I: Cântările Harului, volumul 5, cântarea 147.