1. Cum să pot uita eu, Doamne,
ceea ce-i de neuitat,
ceea ce pe lumea asta
/: nici nu poate fi-arătat? :/

R: /:Neuitat, neuitat
este tot ce Tu mi-ai dat; :/
fii slăvit, fii slăvit
Domnul meu în veci iubit,
Minunat și Strălucit.

2. Cum să pot uita răpirea
până-n nu știu care rai,
unde stările trăite
/: n-au nici saț și n-au nici grai? :/

3. Cum să pot uita-ntâlnirea
cu-ai iubirilor Focar,
unde clipa sau vecia
/: au același nehotar? :/

4. Cum să pot uita eu ceasul
rugăciunii strălucit,
unde mi-am simțit pe umeri
/: nimbul cazului sfințit? :/

5. Cum să pot uita nălțimea
peste care m-ai purtat,
unde-am dus arzând pe frunte
/: locul ce l-ai sărutat? :/

6. Cum să pot uita-nvierea
celui mai slăvit mormânt,
unde-au ars îmbrățișate
/: două cruci și-un legământ? :/

I: Cântările Harului, volumul 5, cântarea 157.
Autot text: Traian Dorz.