1. Anul s-a sfârșit dar viața
niciodată capăt n-are,
când rămâne-n Tine, Doamne,
prin credință-ascultătoare.
Ea mereu se înnoiește
și se suie spre lumină,
îmbrăcându-se-n podoaba
care-o face mai divină.
2. Anul s-a-ncheiat - dar harul
și iubirea n-au sfârșire,
curg din Dumnezeu întruna
înspre noi cu-ntinerire.
Și ne poartă pe-nălțimea
tainelor din Țara sfântă,
unde inima și dorul
fără preget se avântă.
3. Anii se sfârșesc, Isuse,
dar Ființa Ta rămâne.
Tu ești necurmat Același:
ieri și azi și-n sfântul Mâine.
Lăudat să fii de-a pururi,
pentru-nveșnicitul bine,
pentru harul fără seamăn,
care ne-a primit în Tine.
I: Cântările Harului, volumul 5, cântarea 190.