1. Când zidul cetății iubirii
va fi străpuns de ură,
/: Isuse, prin harul sfințirii,
să-mi dai frumusețea trăirii
și pune-mă-n spărtură. :/

2. Prin mine cetatea frăției,
atât de greu lovită
/: s-o vindeci de-amarul slăbiei,
să meargă spre cerul veciei,
curată și unită. :/

3. În turnul preasfânt al vegherii
să stau oricând de strajă,
/: niciunul din fiii-nvierii
să nu cadă pradă puterii
străine, cu-a ei vrajă. :/

4. Ca Tine, Isuse, întruna
să fiu pus în spărtură,
/: de jur împrejur zidul, una,
să-l apăr, oricât e furtuna,
plinind a Ta Scriptură. :/

I: Cântările Harului, volumul 5, cântarea 229.