1. Suprema Sărbătoare
ce ni s-a dat de sus,
e Cina de onoare
a jertfei lui Isus!
Suprema părtășie
cu Domnul pe pământ,
e pâinea Sa cea vie
și sângele Lui sfânt.

2. Pe căi de slăvi ascunse,
din nevăzut hotar,
cu mâinile străpunse,
Isus coboară iar.
Purtând ca brâu ștergarul,
simbolul înțelept,
El ține-n mâini paharul
sub rana cea din piept!

3. Cu haruri fără număr
El trece-n alb veșmânt,
cu crucea grea pe umăr
să-mpartă trupul sfânt...
Și iar purtat de gânduri,
de-al dragostei ecou,
se-ntoarce printre rânduri
să-mpartă vinul nou.

4. Din mii de frați, niciunul
nu are alt izvor.
Și-un singur trup, doar unul
dă viață tuturor.
Căci toți suntem cununa
acestui nou Adam,
și-o inimă, doar una
dă tuturor balsam.

5. Ușor din cer adie
aripi de heruvim,
și-o nouă curăție
și noi puteri primim.
Noian de albă floare
coboară iar de sus...
E sfânta Sărbătoare
a jertfei lui Isus!

I: Cântările Harului, volumul 5, cântarea 247.
Autor text: Costache Ioanid.