1. Un foc, de câte ori se stinge
și iar l-aprinzi, când ai folos.
- Și-un suflet bun, când lupta-l frânge,
să nu-l aprindă iar Hristos?
R: Un miez când iar în coji recade,
de câte ori îl scoți mereu.
Și-un suflet bun căzut sub roade,
/: cum să nu-l scoale Dumnezeu? :/
2. Un miel de câte ori se pierde
și iar te duci și iar l-aduci.
- Iar Dumnezeu să lase oare
pierdut, pe-un suflet bun de-al Lui?
R2: Cel bun de câte ori să cadă,
de-atâtea ori se scoală iar,
că celui fără de prihană,
/: Hristos i-arată-un veșnic har. :/
5. Spre orice om nespusă milă
Hristos și-arată necurmat.
Dar omul care ispitește
pe Dumnezeu, - e-un blestemat.
6. Minunea este-adevărată
și Dumnezeu o face, - dar
se-nșeală-adesea cel ce crede
/: că ea se-ntâmplă iar și iar. :/
I: Cântările Harului, volumul 5, numărul 112.
Autor text: Traian Dorz.