1. Când fericit trăiești minunea,
în tot ce ești devii frumos,
cum cântecul devine slavă,
când se-mpreună cu Hristos.

R1: Când-nalt te pierzi în rugăciune,
în tot ce-apari ești luminos,
cum inima se face flăcări,
când se atinge de Hristos.

2. Când te-nsoțești cu Adevărul,
în tot ce lupți ești curajos,
cum graiul se preface-n tunet,
când se aprinde din Hristos.

R2: Când te inspiri din curăție,
în tot ce arzi ești prețios,
cum imnul se preface-n aur,
când se-nveșmântă în Hristos.

3. Când înțelegi nefericirea,
în tot ce-mparți ești prietenos,
cum sufletul devine lacrimi,
când se-ncălzește din Hristos.

R3: Când tot lăuntrul tău e-n soare,
în tot ce-ascunzi ești preafrumos,
cum duhul se îmbracă-n raze,
când se-adâncește în Hristos.

I: Cântările Harului, volumul 5, cântarea 116.
Autor text: Traian Dorz.