1. Nevoie de sfințire-avem
în fiecare clipă,
căci sub aripa ei putem
trăi fără risipă.

R: Sfințește-ne mereu,
Preasfinte Dumnezeu,
/: ca-n slujba Ta, sfințiți, :/
să poți să ne trimiți.

2. Ea ne păstreaz-adăpostiți
în adevărul tare,
prin duhul ei suntem feriți
de-o falsă alergare.

3. Sfințirea ne păstrează-n har
și-n flacăra iubirii,
ea ne așează pe altar
ca roada a unirii.

4. Nevoie de sfințire-avem
noi toți - și totdeauna -
că-n slujba harului suntem,
când ea ne e cununa.

I: Cântările Harului, volumul 7, cântarea 385.