1. Eu sunt Calea-a spus Hristos,
și e sfânt cuvântu-I.
De-ai fi cât de ticălos,
Eu pot să te mântui.
2. Calea-i strâmtă, este drept,
și ades abruptă,
dar ca omul înțelept,
/: tu te-avântă-n luptă. :/
3. Eu cu tine-s în cuptor,
și atunci când sângeri,
îți trimit în ajutor
legiuni de îngeri.
4. Tu doar drumul care-l știi
ne-ntinat păzește-l,
căci Satan din veșnicii
/: să înșele-i meșter. :/
5. Alte căi de ți-ar părea
pure - de omături,
tu rămâi pe calea Mea,
nu călca alături.
6. Că din câte-atât te cer
de întotdeauna,
calea care duce-n cer
/: nu e decât una. :/
7. Eu sunt calea și-mi ești drag,
de aceea stărui;
Nu mai zăbovi în prag,
viața vreau să-ți dărui.
8. Vino astăzi, cât mai vrei
lacrima, necazul,
anii să ți-i facă grei,
/: și-ntristat obrazul? :/
9. [: Vino-acum cât mai e timp,
și-nnoiește-ți traiul,
și-ai să ai pe veci în schimb
/: între îngeri raiul. : /:]
I: Cântările Harului, volumul 5, cântarea 118.
Autor text: I. Nicola