1. Cu duhurile celor vrednici,
ce-n voia Ta s-au săvârșit,
Isuse, Doamne, dă-i odihnă
și-acestui suflet preaiubit.

R: O, Doamne, odihnește-l
Ia Sânul Tău ceresc,
în fericirea-n care
/: toți sfinții odihnesc. :/

2. Căci Tu ești Dumnezeul care
Te-ai pogorât Ia cei de jos,
și pe acei legați de moarte,
la Învierea Ta i-ai scos.

3. A Ta dumnezeiască milă,
al cerurilor dulce rai,
și-a Ta iertare de-orice vină
noi, Doamne, Te rugăm să-i dai.

4. În locul luminos și dulce
fără-ntristare și suspin,
fă-i loc de veșnică odihnă,
căci Tu ești Cel de milă plin.

5. Tu ești Viata și-nvierea
și-odihna celor adormiți,
Hristoase, Dumnezeul nostru,
Lumina celor fericiți.

I: Cântările Harului, volumul 5, cântarea 362.
Autor text: Traian Dorz.