1. Ne-ncetat mă-nveți, Isuse,
Calea Ta spre cerul sfânt,
chiar când eu mai îndărătnic,
mi-ntorc fața spre pământ.

R1: Ne-ncetat mi-arăți lumina
harului mântuitor,
/: chiar când eu sorb mai cu sete
din potiru-nșelător. :/

2. Ne-ncetat mi-nalți umblarea
pe-al virtuții Tale drum,
chiar când eu, târât de fire,
mă cobor în praf și-n scrum.

R2: Ne-ncetat veghezi cu milă
peste toată viata mea,
/: chiar când fug străin de Tine
și ființa-mi nu Te vrea. :/

3. Ne-ncetat în focul sacru
al iubirii mă învii,
chiar când eu colind prin locuri
Înghețate și pustii.

R3: Căci Tu-mi ești mereu Păstorul,
iar eu mielul rătăcit,
/: mielul pentru care, jertfă,
însuti Tu Te-ai dăruit. :/

I: Cântările Harului, volumul 5, cântarea 372.