1. De unde-i cântecul acesta,
care-mi trezește-așa suspine?
/: Ah, știu: demult, Isuse-odată,
cândva-l cântam și eu cu Tine. :/

2. De unde știu cărarea asta
ce-mi pare cunoscută bine?
/: Ah, mi-amintesc, cândva, Isuse,
și eu mergeam, pe ea, cu Tine. :/

3. De unde știu cuvântu-acesta
ce-acum mereu în minte-mi vine?
/: Ah, mi-l spuneai și mie-odată,
atunci când ascultam de Tine. :/

4. Dar unde-s lacrimile mele,
de-atâta har odată pline?
/: Ah, nu le mai găsesc, Isuse,
de când Te-am părăsit pe Tine. :/

5. Nici pacea dulce de-altă dată,
nici bucuria nu-mi mai vine,
/: Ah, toate le-am pierdut, Isuse,
atunci când Te-am pierdut pe Tine. :/

6. Azi, când îmi reamintesc de toate,
se rupe inima din mine.
/: Ah, Doamne, numai vina mea e,
căci eu m-am despărțit de Tine. :/

7. Dar știu că și-azi de las păcatul,
plângând amar să-ntorc Ia Tine,
/: pierdutul har de altă dată,
iertat, l-aș regăsi Ia Tine. :/

I: Cântările Harului, volumul 5, cântarea 299.
Autor text: Traian Dorz.