1. Doamne-n lupta ce-am pornit,
prea ades sunt biruit,
căci mi-e duhul slab și-i prins
/: de-al ispitei laț întins. :/
Dar la Tine când revin,
/: aflu iarăși har deplin. :/

R: Mulțumesc, mulțumesc
recunoscător mereu,
pentru harul mult și greu.
Tu mă scapi de neputință
și-mi dai sfântă biruință,
/: Domnul meu. :/

2. Doamne, pe cărarea mea,
prea adesea cad pe ea,
căci mi-e sufletul plăpând
/: și se-mpiedică-alergând. :/
Dar când vin la Tine iar,
/: aflu-n nou izvor de har. :/

3. Doamne-n lucrul ce mi-ai dat,
prea ades n-am ascultat,
căci mi-e trupu-n slăbiciuni
/: și-ard în el firești tăciuni. :/
Dar spre Tine când mă-ndrep
/: aflu har cât nu m-aștept. :/

4. Doamne, mă închin și cânt
slavă Numelui Tău sfânt,
pentru că slăbia mea
/: nu Te poate-mpiedica :/
să lucrezi în mine iar
/: tot ce-ai plănuit prin har. :/

I: Cântările Harului, volumul 6, cântarea 36.