1. Ești veșnic în iubire,
Mântuitorul meu,
și sfântă izbăvire
îmi dai mereu, mereu.
Mereu mă pui pe cale,
când sunt alunecat,
și-odihna păcii Tale
mi-o dai îmbelșugat.

2. Ești veșnic în dreptate,
căci știi din ce-s făcut
și-n marea-Ți bunătate
mă ierți, când am căzut
Mereu mă 'nalți spre Tine,
și-n har mă înnoiești,
să Te cunosc mai bine,
Să știu mai mult cum ești.

3. Ești veșnic îndurare,
nu-mi faci după cum sun;
mi-ai dat comoară mare,
dar am și mult pământ.
Mereu pe-o nouă treaptă
Tu mă ridici, duios,
spre Ținta ce m-așteaptă,
spre cerul Tău frumos.

I: Cântările Harului, volumul 6, cântarea 48.