1. Tu n-ai lăsat să fim zdrobiți
prin lunga noapte-a așteptării,
ci-n fața ochilor slăbiți
ne-ai pus nădejdea-mbrățișării.

R: Tu n-ai lăsat, Tu n-ai lăsat,
Isuse Binecuvântat,
ci ne-ai hrănit pân-am scăpat
în veci fii binecuvântat.

2. Nu ne-ai lăsat să fim orfani
în nici o țată-ndepărtată,
ci-n cei mai grei și aspri ani
Tu ne-ai fost mamă, Soț și Tată.

3. Nu ne-ai lăsat primejduiți
în nici un loc de bucurie,
ci îngerii cei mai iubiți
de pază ni i-ai pus să fie.

4. Nu ne-ai lăsat s-avem nici pas,
nici loc ne-mpărtășit de Tine,
cu noi ai plâns în greul ceas,
cu noi cântai când era bine.

5. Nici noi, Isus, nu Te-am lăsat
și-n veci nu Te lăsăm pe Tine,
căci vrem să-ntoarcem revărsat
măsurii Dragostei Divine.

I: Cântările Harului, volumul 6, cântarea 52.
Autor text: Traian Dorz