1. Nu-i drumul spre neprihănire
bătătorit, ușor și lin,
ci-i un urcuș cu munci și lupte,
cu-nsângerări și lacrimi plin.

R1: Dar unde sfânta-ți nevoință
învinge drumul cel mai greu,
de-acolo înc-o năzuință
și duhul tău e-n Dumnezeu.

2. Durerea-i prețul adâncirii
prin care-n Adevăr pătrunzi,
dar tainelor dumnezeirii
numa-n genunchi știi să răspunzi.

R2: Singurătatea e aripa
cu care zbori cel mai ușor,
pân-la lumina și Ia clipa
dumnezeiescului fior.

3. Deschide-i drum singurătății
spre-al sufletului tău altar,
predă-te rob al bunătății
și nu mai ai mai nalt hotar.

R3: Aceasta te desparte-adesea
de cei cu care-ai vrea să fii,
dar ce-ți va da neprihănirea
e înmiit mai mult, să știi!

I: Cântările Harului, volumul 5, cântarea 266.
Autor text: Traian Dorz,