1. Eu ies umil În fiecare dimineață
în jurul cortului cu vasul meu,
/: s-adun din mana dătătoare de viață,
din mana Ta, Slăvite Dumnezeu. :/

2. Trezește-n mine foamea cea adevărată,
să mă hrănesc cu ce-mi dai Tu, deplin,
/: și mana Ta cerească binecuvântată
să crească-n mine chipul Tău divin. :/

3. Să nu doresc și să nu caut altă hrană
de-aici de jos din lumea de păcat,
/: ci-nveșmântat în haina cea de neprihană,
să caut mana Ta cu-adevărat. :/

4. Eu ies umil în fiecare dimineață
în jurul cortului, cum Tu mi-ai spus,
/: s-adun din mana dătătoare de viață,
din mana Ta de har, iubit Isus. :/

5. Și-Ti mulțumesc că Tu mi-o dai cu-mbelșugare,
să nu rămân în lipsă nicidecum,
/: ci să alerg c-o viață mai strălucitoare,
cântând spre slava Ta, mereu, pe drum. :/

I: Cântările Harului, volumul 6, cântarea 145.