1. Îmi plec inima s-asculte
șoapta harului mereu,
/: ca să nu-mi slăbească pașii
când urcușul mi-e mai greu. /

2. Orice piedică din cale
cât s-ar ridica de mult,
/: peste ea trec fără pierderi,
șoapta harului de-ascult. :/

3. Nici o beznă sau văpaie
viața nu mi-o copleșesc
/: dacă stau s-ascult întruna
șoapta harului ceresc. :/

4. Cu izbândă și cu roadă
sunt încununat deplin,
/: când ascult cu-ntregu-mi suflet
șoapta harului divin. :/

5. Căci Isuse, drag Isuse,
Domnul meu cel minunat,
/: din vecii spre veșnicie
Tu ești Harul întrupat. :/

I: Cântările Harului, volumul 6, cântarea 184.