1. Oare ce-aș putea, Isuse
bun să-nfăptuiesc,
de n-ar fi ca să mă umple
harul Tău ceresc? ...

R1: N-aș cunoaște-n veci iubirea
și-adevărul sfânt,
dacă nu mi-ai da lumina
viului Cuvânt.

2. N-aș putea să cânt frumsețea
Ta de necuprins,
dacă nu mi-ai pune-n suflet
focul Tău nestins.

R2: N-aș fi-n stare de vreo vorbă
cu-al vieții miez,
dacă n-ar fi, ca în Tine
duhul să-mi păstrez.

3. Ce-ar fi-ntreaga mea viață
de n-ai fi Tu-n ea?
- S-ar sfârși în întuneric
și-n uitare grea.

R3: Tot ce am, Isuse-n mine
bun și-adevărat,
ești doar Tu, pe veșnicie,
Sfânt și Minunat.

I: Cântările Harului, volumul 6, cântarea 195.