1. Nu rosti în grabă un cuvânt,
căci el zboară pe aripi de vânt.
/: De-a fost o săgeată plină de venin,
va lăsa în urmă numai plâns și chin. :/

2. Chibzuiește-ți vorba ne-ncetat,
ca să fie soare-al său zburat,
/: și să ducă pace pururea la toți.
Nu e greu îndemnul. Să-l asculți căci poți. :/

3. Căci la judecata ce va fi,
tu din vorbe te vei osândi.
/: Adevăru-acesta Domnul l-a rostit.
De-l primești în viață, fi-vei fericit! :/

I: Cântările Harului, volumul 7, cântarea 393.