1. Fii nimănui și cu nimic dator,
dar gata să te dărui tuturor,
ca pomul ce s-apleacă spre norod
cu toate crengile-n belșug de rod.

R: /:Fii tuturor, fii tuturor
cu dragoste oricând dator. :/

2. Fii tuturor și orișicând deschis,
ca o fereastră către paradis,
ca zborul unei harnice albini
și pe narcise și pe mărăcini.

3. Fii umbra mult dorită de popas,
pentru truditul sub arșiță pas.
Și masa-ntinsă, plină orișicând,
la care-aleargă sufletul flămând.

4. Fii cel care te dărui necurmat
pentru bolnav, hulit și întristat,
cum face-n munte proaspătul„ izvor
și pentru lup și pentru căprior.

5. Numai așa ai să primești în piept
fiorul unui mers pe drumul drept,
și că încet, dar sigur și tu sui
cărarea care duce-n ȚARA LUI.

I: Cântările Harului, volumul 6, cântarea 242.