1. Din Tine să-mi aprinzi mereu
ființa-n toate cele,
/: și chipul Tău de Dumnezeu
să umple pururi mai din greu
adâncurile mele. (bis 2) :/

2. Să-Ți seamăn mai desăvârșit
cum Tu mă vrei, întruna,
/: să n-am în mine nesfințit
nimic din ce mi-ai dăruit.
Să fiu cu Tine una. (bis 2) :/

3. Lucrarea-n care m-ai chemat,
s-o fac mai cu-nfocare,
/: de mine tot mai lepădat,
așa cum Tu mi-ai arătat,
să strâng un rod mai mare. (bis 2) :/

4. Iubirea mai frumoasă vreau
să fie pentru Tine,
/: să pot mai alipit să stau
la sânul Tău - și-așa să-Ți dau,
Isuse, tot din mine. (bis 2) :/

I: Cântările Harului, volumul 5, cântarea 212.