1. Spre cerul harului mereu privesc,
chiar când e-ascuns al păcii soare,
/: prin ceața fărdelegii-mi deslușesc, :/
/: Isus, iubirea-Ți iertătoare. :/

2. Mustrarea Ta, când vine, o primesc,
oricât m-ar ustura de tare.
/: Spre cerul harului mereu privesc, :/
/: chiar când e-ascuns al păcii soare. :/

3. Doar Tu mă-nviorezi când obosesc,
Tu pașii-mi pui pe-a Ta cărare,
/: Tu-mi dai cerească vindecare. :/
La cine Doamne, Doamne să-ndrăznesc?
Spre cerul harului mereu privesc.

I: Cântările Harului, volumul 5, cântarea 172.