1. Lucrul ce dorește Domnul de la noi, cei păcătoși,
e tot ce dorea să facă și acei zece leproși,
care după ce primiră vindecarea cea cerească,
numai unul se re-ntoarse lui Isus să-l mulțumească.
Numai unul și-a dat seama, că strop de recunoștință
se cuvine Celui care l-a scăpat de suferință!

2. Noi, întocmai ca leproșii, nu venim să-l mulțumim
Domnului cu-nchinăciune, pentru câte-n dar primim.
El ne dă lumină sfântă și căldură de la soare,
aerul cel bun și proaspăt, apa cea răcoritoare.
El ne-a dat o mântuire sus pe Golgota pe cruce,
și ne-a pregătit o cale, care-n ceruri ne va duce!

3. Căci atunci, din zece oameni, unul tot s-a mai găsit,
ce-a venit smerit la Domnul și adânc I-a mulțumit.
Azi, din zece mii de oameni, cât pământul nostru-i ține,
câți se-ntorc să-I mulțumească și smeriți să I Se-nchine?
- În iubirea Ta cea mare, dă-ne-o limpede trezire,
Doamne, să-Ți aducem jertfa - fără timp - de mulțumire!

I: Cântările Harului, volumul 5, cântarea 311.
prelucrare text după I. Tudusciuc.