1. Iubirea Ta, Domnul meu, e o floare,
un nufăr alb În amurgul amar,
un mărgărit răsfirând lăcrămioare,
un crin ceresc răsădit pe-un altar.

R: Iubirea Ta, iubirea Ta
ești Tu întreg în ea,
iubirea Ta, iubirea Ta.

2. Iubirea Ta, Domnul meu, e o floare.
Ea-mi umple viața de-un nou înțeles.
Am întâlnit-o în zori, pe-o cărare.
Dar nu eu, totuși: ci ea m-a cules.

3. Iubirea Ta, Domnul meu, e o floare.
Lumina ei mă păstrează curat.
în gingășia de sfântă ninsoare
eu sorb putere să trec ne-ntinat.

4. Iubirea Ta, Domnul meu, e o floare.
Dar când tresar amăgit de cel rău,
atunci pe crinul cu albe petale
apar broboane din sângele Tău.

I: Cântările Harului, volumul 6, cântarea 252.
Autor text: Costache Ioanid