1. De unde-mi vine viața?
Să știu, e-o datorie,
cum știu că dimineața
nicicând nu întârzie.

R1: Din Dumnezeu, din Dumnezeu
viața noastră vine,
să știm mereu, să știm mereu,
să știm cum se cuvine,

2. De unde am iubirea?
Să știu adânc se cere,
cum știu că răstignirea
nu-i fără de durere.

R2: Din Dumnezeu, din Dumnezeu
iubirea noastră vine,
să știm mereu, să știm mereu
să știm cum se cuvine.

3. De unde am lumină?
Să știu - când toți mă-ntreabă -
cum știu că mi-e puțină
putere-n mâna slabă.

R3: Din Dumnezeu, din Dumnezeu
lumina noastră vine,
să știm mereu, să știm mereu,
să știm cum se cuvine.

4. De unde am eu toate?
Să știu, e-o sfântă lege.
De vreau adânc, o, poate
gândirea-mi a-nțelege.

R4: Din Dumnezeu, din Dumnezeu
întregul bine vine,
să știu mereu, să știu mereu,
să știu cum se cuvine.

I: Cântările Harului, volumul 6, cântarea 255.