1. În zadar te lauzi, frate,
cu credinţa ta străbună,
că-i mai bună
şi mai dreaptă decât toate.
/: Dacă nu se schimbă-n faptă :/
/: Nu e dreaptă. :/
2. În zadar îţi e speranţa,
care ţie ţi se pare
salvatoare,
Dacă nu-nclină balanţa
/: și atunci când spada-n luptă :/
/: cade ruptă. :/
3. În zadar ţi-ai da toţi banii
la săraci să se împartă...
Faptă moartă.
Dacă-n marile strădanii
/: şi-n risipa ta-n neştire :/
/: nu-i iubire. :/
4. Căci speranţa şi credința
şi cu dragostea sunt toate
nestemate,
dar câștigă biruinţa
/: numai dragostea fierbinte, :/
/: ia aminte! :/
5. Ia aminte, dar şi strânge
în a inimii cămară
floarea rară,
care cu-ntristaţii plânge,
/: dacă vrei în veșnicie :/
/: bucurie. :/
I: Cântările Harului, volumul 6, cântarea 366
Text: N. I.