1. Mi-e cântecul grădină
și limpede izvor,
cu muguri de lumină
spre rod ceresc cu spor.

R1: Mi-e cântecul cărare
de dragoste și har,
îndemn și-mbărbătare
spre-al cerului hotar.

2. Mi-e cântecul o punte
spre cei împrăștiați,
prăpăstii să înfrunte,
să ducă frați la frați!

R2: Mi-e cântecul săgeată
de adevăr divin,
din orice parte-arată
spre-un cer tot mai senin.

3. Mi-e cântecul o ploaie
căzută-n loc setos,
e dor în vâlvătaie
spre Domnul meu Hristos!

R3: Să fie-n veci spre Tine,
cântările-mi, Isus,
țâșniri de soare pline,
vibrând fără apus!

I: Cântările Harului, volumul 6, cântarea 337.