1. Vai, fraților, a dat pălămida-n grâu!
Unde-i holda ne-ntinată,
spicul sclipitor?
Unde-i oastea neînfrântă
ce purta povara sfântă
hrană tuturor!
Cine-a strecurat neghină
noaptea printre noi?
Numai răni, numai rugină,
numai cioburi de lumină
/: frânte în noroi! :/

2. Vai, fraților, a dat pălămida-n grâu! '
Mii de spini își țin soborul.
Plânge roua-n zori.
A trecut Ispititorul
și noi n-am păzit ogorul,
n-am fost veghetori.
Domnul peste lan Se uită
c-un adânc suspin.
O, ca mâine va fi nuntă!
Însă pân-atunci ne-nfruntă
/: duhul lui Cain! :/

3. Vai, fraților, a dat pălămida-n grâu!
Azi e vremea de zăbavă.
Nu știm cât va fi!
Cu neghină și cu pleavă,
cum vom fi luați cu slavă
în măreața zi?
Noi suntem plătiți cu sânge.
Toți suntem în Har.
Dar ce mulți, ce mulți vom plânge
când oștiri cerești vor strânge
/: grâul în grânar! :/

I: Cântările Harului, volumul 6, cântarea 363.
Autor text: Costache Ioanid