1. Vesel m-a făcut să fiu,
Dumnezeul meu Cel Viu.
/: Veselia e lumină,
care face viața plină, :/

2. Dar când sunt întunecat,
când sunt trist și apăsat,
/: un păcat se află-n mine,
care-mi stinge orice bine. :/

3. Doamne-atunci mă-ndemni cu jar,
să mă-ntorc la Tine iar,
/: să mă dau cu totul Ție
ca s-ajung la veselie. :/

4. Vesel Tu m-ai rânduit,
căci prin jertfă m-ai plătit;
/: ca să-Ți fiu lumină sfântă
pe-un pământ ce se frământă. :/

5. Vesel, vesel să trăiesc,
prin eternul har ceresc,
/: pentru slava Ta cea mare
fie-mi viața sărbătoare! :/

I: Cântările Harului, volumul 8, cântarea 27.