1. În valea cu umbrele morții
departe de cer locuiesc,
dar cerul întreg mi-e în suflet
și doar pentru El eu trăiesc.
Acolo eu am un Părinte,
acolo e și-al meu Isus,
eu știu că-n curând vine-n slavă
pe-ai Săi să îi ducă-n cer sus.

R: Un dor de veșnicie, de casă m-a cuprins,
un dor de-a mea comoară, de țara mea de vis,
mi-e dor de-al meu Părinte,
ce-n cer mă va primi,
mi-e dor de noua casă, în care voi locui!

2. Chiar dacă trăiesc într-o lume
ce-i plină de-amar și păcat,
în inimă am fericirea
ce Isus prin moartea-I mi-a dat.
Sunt vesel mereu și-n necazuri
căci știu că al meu drum spinos
sfârși-va-ntr-o zi-n veșnicie
la capăt m-așteaptă Hristos!

3. Mereu eu mă rog cu credință
și-aștept răbdător acea zi
când sfinții-or avea biruință
când triumfători noi vom fi.
Nădejdea mea e doar la Domnul,
mereu El m-a călăuzi
pe calea pe care-au mers sfinții
din noapte pășind către zi….