1. Suflarea Ta asupra mea
e veşnica lumină,
ești Tu, Isuse-ntreg în ea,
cu pacea Ta deplină.
Ajută-mă să mă deschid
necontenit spre Tine,
/: să intre-al Duhului fluid,
când sufli peste mine! :/

2. Suflarea Ta, desăvârşit
mă înnoiește-n toate
să pot ca să-Ţi slujesc sfinţit,
prin lumea de păcate.
Ajută-mă întreg să-Ţi fiu
supus până la moarte,
/: să poată Duhul Tău cel viu
spre ceruri să mă poarte! :/

3. Suflarea Ta să ţină treaz
avântul meu pe cale,
să nu m-adoarmă vreun necaz
din pământeasca vale.
Ajută-mă să pot primi
a harului tărie,
/: prin Duhul Sfânt să pot trăi
spre slava Ta-n vecie! :/

I: Cântările Harului, volumul 8, cântarea 374