1. Numai dragostea se duce
pe cărarea cea cu cruce,
numai ea-nțelege bine
/: murmurul printre suspine. :/
Dragostea din Dumnezeu
/: face binele mereu! :/

2. Numai dragostea-i mireasă:
cu-adevăru-și face casă;
numai ea în suflet pune
/: tainica înţelepciune. :/
Dragostea din Dumnezeu
/: luminează plin mereu! :/

3. Numai dragostea-n furtună
pace-n inimă adună,
și îi dă statornicie
/: pe-a credinţei cale vie. :/
Dragostea din Dumnezeu
/: dă puteri cerești mereu! :/

4. Doamne, dragostea-comoară,
de la Tine mi-o coboară,
şi cu ea oricând prin lume,
/: să-Ţi vestesc Slăvitul Nume! :/
Să Te laud sfânt mereu,
/: al iubirii Dumnezeu! :/

I: Cântările Harului, volumul 8, cântarea 359