1. Nu pot să Te cuprind, o, Doamne,
cât eşti de mare și de minunat,
/: dar pot cu gândul și credinţa
să iau din Tine harul Tău bogat :/

2. Nu pot să spun acum cu vorba
cât e de-adâncă frumuseţea Ta,
/: cu gândul însă și iubirea
eu iau lumini din ea s-o pot cânta. :/

3. Nu pot cu inima de carne
să sui în taina cerului divin,
/: cu gândul stăpânit de Tine,
pot, Doamne, să pătrund în el deplin. :/

4. Căci de la Tine se coboară
credinţa, dragostea și gândul bun.
/: Prin ele Tu-mi devii Comoară,
și adevărul Tău în duh mi-adun. :/

I: Cântările Harului, volumul 8, cântarea 357