1. În cupe de flori de privesc
cu sfântă credinţă senină,
o limpede taină-ntâlnesc:
Isuse, privirea-Ţi divină!

R: Isuse, Isuse,
Comoară de haruri nespuse,
Isuse, Comoară, Isuse!

2. În norii ce-și scutură lin
mantia ce-albastru-nveşmântă,
Isuse-nțeleg pe deplin
a harului ploaie preasfântă!

3. În râul ce curge grăbit
și-adapă câmpia din cale,
văd preţul de Tine plătit,
Isuse, prin rănile Tale!

4. În noaptea cu ceru-nstelat
cunosc a luminii tărie.
Lumină, lsuse, mi-ai dat
prin sfântul Cuvânt pe vecie!

5. Prin toate întruna mă-nveţi,
Isus, să Te caut pe Tine,
că-n sfintele Tale poveţi,
am viaţa și veşnicul BINE!

I: Cântările Harului, volumul 8, cântarea 350