1. Te laud, Doamne, cu iubirea
ce Tu mi-o torni în inimă mereu,
prin ea să-și aibă zămislirea
cântarea laudei în duhul meu!

R: Te laud, Te laud, Te laud necontenit,
Te laud, Te laud,
o, Domnul meu, în veci slăvit!

2. Când mă aplec la rugăciune
și-o izbăvire-ncerc să-Ţi cer cu jar,
pe limba mea atunci Tu pune
întâi al laudei smerite har!

3. Doar lauda ce-o-nalţ spre Tine,
din dragostea ce Tu, prin Duh, mi-o dai,
va fi îndemn spre orişicine
să-Ţi-nalţe laudă în duh și-n grai!

4. Te laud, Doamne, cu iubirea
și cu credinţa și nădejdea-n veac,
aceasta-mi este-acum menirea:
să Te ascult, să-Ţi cânt, să-Ţi fiu pe plac!

I: Cântările Harului, volumul 8, cântarea 300