1. De ce ades mi-e dat pe cale
Să-ndur dureri și fel de fel,
De ce-s lovit adesea oare?
Eu nu-nțeleg, dar știe El!

2. Când cunoscut-am Adevărul
Și vrut-am să spun despre El,
Silit am fost să tac adesea...
De ce-i așa, o stie El!

3. Din pâinea mea am dat altora
Făr' să mă tem că mă înșel.
Răsplata, m-am ales cu pietre...
De ce-i așa, o știe El!

4. Când m-am luptat cu valul vieții
Și când era s-ajung la țel,
Mă văd cu barca răsturnată...
De ce-i așa, o știe El!

5. Când moartea lupta pe-ndelete
Să rup-al dragostei inel,
Rămân copii sărmani pe drumuri...
De ce-i așa, o știe El!

6. Greu apăsat privesc adesea
Calvarul, Crucea și pe Miel;
De ce sunt lacrimi fără vină,
Eu nu-nțeleg, dar știe El!

7. Când mi-am trăit mereu viața
În curății de porumbel,
Stropit am fost cu murdărie,
De ce-i așa, o știe El!

8. Eu nu-nțeleg, dar cred într-una
Și cred cu patimă și zel,
Că multe din ce mi se-ntâmplă
Nu le-nțeleg, dar știe El!

9. Și când ajunge-voi în ceruri,
Cu Domnul, în al Său Castel,
M-oi întreba: Cum de-s acolo?
Răspuns la toate-mi va da El!