1. Acela-i cântec sfânt, frumos și bun:
ce netezește calea spre Isus.
/: Pe-acesta vreau oricând, deplin să-l sun,
în locul unde, Doamne, Tu m-ai pus. :/

R: Isus, Isus Hristos,
Tu-mi ești Izvorul cântului frumos!

2. Acela-i cântec cu sclipiri de cer:
ce năruie satanice zidiri.
/: Pe-acesta, Doamne, eu cu foc ţi-l cer
în timpul scurtei mele pribegiri. :/

3. Acela-i cântec izvorât din har:
ce-aduce libertate orişicui.
/: Pe-acesta vreau să-l cânt cu nehotar,
aşa cum, Doamne, Tu în duh mi-l pui. :/

4. Acela-i cântec viu din Golgota:
ce-adună într-un singur Trup pe sfinţi.
/: Pe-acesta, Doamne, vreau să-l pot cânta
iubind, pe calea unicei credinţei. :/

5. Căci cântecul ce n-are-n el deplin
dumnezeiescul fel ne-amestecat,
/: e o unealtă-a duhului străin,
si nicidecum nu trebuie cântat. :/

I: Cântările Harului, volumul 8, cântarea 283