1. Nu adevărul sfânt să-l duci
pe vechea ta cărare,
ci tu pe calea lui s-apuci
cu duhu-n închinare.

R: Adevărul te vrea adevăr
nu făcut, ci născut dintru sine.
Să arăţi frumuseţea-i de cer
limpezită și-ntreagă în tine!

2. Nu adevărul sfânt să-l faci
să zic-aşa ca tine,
ci tu, deplin, să te îmbraci
cu el spre orişicine.

3. Nu adevărul sfânt să-l iei
păstor la ale tale,
ci toate să le lași, de vrei
părtaş comorii sale.

4. Nu adevărul sfânt să-l ţii
podoabă în vorbire,
ci tu-nlăuntrul tău să fii
pătruns de-a lui trăire.

5. Căci Dumnezeul cel Preasfânt,
El, Adevărul veşnic,
pe tine adevăr ne-nfrânt
te vrea - să-I fii tu sfeşnic!

I: Cântările Harului, volumul 8, cântarea 266