1. Nu orice suferință
e-o jertfă spre sfinţite,
şi nu cu orice moarte
ajungi la mântuire.
Nu orice foc îți coace
o pâine pentru tine,
/: și nu orice furtună
te-mpinge spre mai bine. :/

2. Ci numai pentru Domnul,
când porţi a Lui ocară,
când din cetatea lumii
eşti îmbrâncit afară,
când adevăru-i jarul,
pe care-i mistuită,
/: atunci e-o jertfă sfântă
de EI deplin primită. :/

3. Hristos să-ţi fie viaţă,
Hristos să-Ţi fie haină,
şi vei pricepe-n totul
a suferinţei taină.
Primeşte-I adevărul,
El singur te sfinţeşte!
/: Și-n trecerea prin lume,
tu vei gândi cereşte! :/

I: Cântările Harului, volumul 8, cântarea 262