1. Doamne, stratul vieții mele,
l-ai umplut cu floricele,
/: flori de cântec nesfârșit
ca să fii în veci slăvit! :/

2. Udă-le, cu neoprire,
cu-adevăr și cu iubire;
/: cântecele mele-ntregi,
flori de rai - să le culegi! :/

3. De cu zori și până-n seară,
cântecele fie-mi pară;
/: de cu seară până-n zori
fie pentru Tine flori! :/

4. Doamne-Ți dau pe veșnicie
toate cântecele Ție,
/: flori din stratul meu curat
ca să fii Tu lăudat! :/

I: Cântările Harului, volumul 8, cântarea 127.