1. Tu ai știut câtă nevoie
aveam de Tine eu,
și-n binecuvântata-Ți voie
ai coborât la mine, Dumnezeu.

R: Nevoia mea Te-a întrupat,
Isuse preaiubit,
prin jertfa Ta, al meu păcat
deplin l-ai ispăşit.
Îți mulţumesc, Îţi mulţumesc,
pe veci de veci m-ai mântuit!

2. Tu știi şi-acum cât de aprinsă
nevoie am oricând,
de Tine-n dragostea-Ţi ne-nvinsă,
când trec străin pe-acest pământ, plângând.

3. Te rog să faci să simt în mine
nevoia Ta mai mult,
să pot, desăvârşit, de Tine
s-ascult - din dragoste să Te ascult!

I: Cântările Harului, volumul 8, cântarea 226